Rugaciuni si povete duhovnicesti


Fecioara Maica Maria, Stapana Imparateasa. Pe Tine Te Fericim

Despre Dumnezeiasca Impartasire

Paharul pe care Eu il beau il veti bea
si botezul cu care Ma botez va veti boteza ,
dar a sedea de-a dreapta Mea sau
de-a stanga Mea , nu este al Meu a da ,
ci celor pentru care s-a pregatit .

(Mc.10:39-40)

Sfantul Nectarie scrie despre impartasire in OMILIA 10 :

,, Ce raspuns mai cuprinzator sau mai degraba invatatura este data de Domnul catre Apostolii care inca erau copii la minte si care cugetau inca cele pamantesti , dorind dregatorii si locurile cele dintai si erau inca stapaniti de patimile invidiei ! Ce invatatura clara , ce limpede se descrie duhul apostoliei Domnului ! Cat de limpede vesteste ca El nu cauta la fata , ca nu El insusi hotaraste locul fiecaruia in mantuire , ci fiecare om prin faptele credintei lui ! Ne invata deci ca nu alegerea lor ca Apostoli ai Domnului le va da intaietate la venirea Imparatiei Domnului , ci credinta si faptele lor . Fiindca acel „ celor pentru care s-a pregatit ” , desi arata fapta implinita deja , a carei savarsire mantuieste , nu trebuie totusi socotita ca implinita de la sine , fiindca nu se masoara cu aceeasi masura faptele omenesti si cele dumnezeiesti , fiindca ceea ce la oameni este cu neputinta este cu putinta la Dumnezeu . Asadar acel „ carora s-a pregatit ” arata fapta savarsita deja , dar prin mai inainte cunoasterea lui Dumnezeu , dupa cum marturiseste si Sfantul Apostol Pavel : Caci pe care i-a cunoscut mai dinainte , mai inainte i-a si hotarat sa fie asemenea chipului Fiului Sau . Astfel incat , desi locul este mai dinainte hotarat , aceasta nu afecteaza totusi libertatea omului care este dator sa isi hotarasca singur locul in cer si in Imparatia Mantuitorului . Asadar trebuie sa bem paharul pe care Domnul l-a baut si sa fim botezati cu botezul cu care a fost botezat Domnul , adica prin fapta si cuvant sa devenim urmasi ai Domnului , pentru ca sa ne hotaram locul nostru langa El . Prin aceste doua cuvinte simbolice , desi Domnul a facut aluzie la paharul mortii si la botezul martiric al sangelui , nu mai putin a aratat si aceste Taine de capatai , a Sfintei Impartasanii si a Sfantului Botez , pe care orice crestin trebuie sa le dobandeasca drept arvuna a vietii vesnice . Dar ca aceste cuvinte ale Domnului inseamna si acest lucru o marturiseste si Sfantul Apostol Pavel , zicand : Acest pahar este Legamantul cel Nou intru sangele Meu . Aceasta sa faceti ori de cate ori veti bea spre pomenirea Mea . Caci de cate ori veti manca aceasta paine si veti bea acest pahar , moartea Domnului vestiti pana cand va veni . Asadar paharul a vestit si moartea Domnului , si Taina Dumnezeiestii Impartasiri a preinchipuit-o . Dar , fiindca este cea mai inalta dintre taine si cea mai necesara pentru om , dupa ce am predicat deja despre marturisire , astazi vom vorbi despre Dumnezeiasca Impartasire si vom arata : 1) marimea Tainei si 2) cum trebuie sa ne apropiem de Potir .

Maretia si vrednicia Tainei Dumnezeiestii Impartasiri

Taina predata noua de Domnul , a Dumnezeiestii Impartasiri , este cea mai inalta dintre toate Tainele . Este mai mareata decat toate minunile din cate a savarsit puterea lui Dumnezeu , este cel mai inalt lucru din cate a conceput intelepciunea lui Dumnezeu . Este totodata si cel mai de pret dintre toate darurile cate a daruit dragostea lui Dumnezeu oamenilor , fiindca aceasta le intrece pe toate celelalte prin depasirea numerica a hotarelor firii . Desi toate minunile vin din depasirea unor legi ale firii , totusi Dumnezeiasca Impartasire le depaseste pe toate , de aceea si pe drept cuvant poate fi numita si vazuta drept Taina a tainelor si minune a minunilor .
Aristotel , stabilind modurile existentei lucrurilor fizice , le reduce pe acestea la zece , pe care le numeste categorii . Acestea sunt urmatoarele : fiinta / substanta , cantitatea , calitatea , relatia, spatiul , timpul , pozitia / starea , posesia , actiunea si pasivitatea . Taina Sfintei Euharistii depaseste toate categoriile firii amintite , fapt pentru care poate fi numita pe buna dreptate minunea minunilor . Si iata dovada . Este minune dupa substanta , fiindca Sfintele Daruri , desi mai inainte de binecuvantare sunt materia painii si vinului , dupa binecuvantare si sfintire substanta Trupului si Sangelui lui Hristos . Este minune dupa cantitate , fiindca intreg trupul lui Hristos este intreg in Sfantul Artos si tot intreg in fiecare particica . Este minune si dupa calitate , fiindca simtim calitatea painii si a vinului , dar mancam si bem Trupul si Sangele lui Hristos . Este minune si dupa legatura cu ceva , adica dupa relatie , fiindca in Dumnezeiasca Euharistie este Insusi Fiul , pe Care L-a nascut la plinirea vremii Fecioara Maria , numai ca aici nu Se naste din mama si din tata , ci Se savarseste ca Taina , incat in chipul prefacerii , adica al prefacerii painii si vinului in trupul Lui , nu se face referire nici la tata , nici la mama . Este minune potrivit locului , fiindca acelasi Iisus Hristos este si in cer si pe pamant si acelasi este si in Sfantul nostru Altar . Este minune si dupa timp , fiindca in calitate de trup al lui Hristos este nestricacios si nemuritor ; ca sange este izvorul vietii vesnice , dar proprietatile dumnezeiesti raman in Dumnezeiasca Euharistie , cat timp raman chipurile painii si vinului . Minune si dupa stare , fiindca la Dumnezeiasca Liturghie se contempla Iisus nascut , culcat in iesle , ca intins pe cruce , ca inviat si inaltat la ceruri , ca inaltat si sezand la dreapta Tatalui ca Fiu si Dumnezeu . Minune potrivit posesiei , fiindca trupul si sangele Domnului au un acoperamant exterior – chipurile painii si vinului . Este minune potrivit actiunii ( sau lucrarii ) fiindca impartasirea cu Sfintele Taine atinge simtirea , dar sfinteste duhul . Minune desavarsita si dupa patimire , fiindca Sfantul Artos se taie in bucatele , dar ca Trup al lui Hristos nu se imparte . Se mananca , dar ca Trup al lui Hristos nu se cheltuieste . De aceea Sfanta Euharistie , fiindca depaseste toate principiile / temeiurile sau toate categoriile sub care se prezinta legile firii , este mai mare decat toate minunile . De asemenea este si cea mai inalta , fiindca depaseste orice intelegere . Maretia acestei Taine va putea fi inteleasa daca vom avea in vedere o alta taina . Nasterea din Fecioara a Mantuitorului este minune , fiindca noi nu concepem cu mintea in ce chip Se naste in timp si din Fecioara Dumnezeu vesnic , ne gandim totusi ca Se naste , fiindca Il vedem pe El om desavarsit . Dar depaseste multe principii si multe categorii , insa raman si unele sub care Il putem cuprinde pe El . Totusi in Taina Dumnezeiestii Impartasiri se ascunde nu numai dumnezeirea , ci si omenitatea , astfel incat este Taina a tainelor , ascunsa dupa toate modurile , depasind toate legile cunosterii naturale . Prin aceasta Taina Dumnezeu a aratat catre noi ca puternic , cea mai mare stapanie a dumnezeiestii Lui atotputernicii , ca intelept , cea mai mare inaltime a dumnezeiestii Lui atotbunatati .
Asa este Taina Dumnezeiestii Euharistii . Aratand marimea si vrednicia acestei Taine , deja trecem la aratarea modului in care trebuie sa ne apropiem de impartasirea de ea .

Cum trebuie sa ne apropiem de impartasirea cu Sfintele Taine

Modul in care trebuie sa ne apropiem de Dumnezeiasca Euharistie ne invata pe noi Sfantul Apostol Pavel cand zice : Sa se cerceteze omul pe sine si asa sa manance din paine si sa bea din pahar . Caci cel ce mananca si bea cu nevrednicie , osanda isi mananca si bea , nesocotind trupul Domnului .
Sa isi cerceteze , fiecare mai intai constiinta , pentru a-si da seama de starea lui morala si de relatia cu Dumnezeu si cu aproapele si , daca le afla pe acestea in stare placuta lui Dumnezeu , sa se apropie sa se impartaseasca . Altminteri sa se fereasca , fiindca nu este nimic comun intre ceea ce este sfant si ceea ce este blestemat . Sfantul Apostol Pavel , indemnand pe corinteni sa nu se insoteasca cu cei necredinciosi , adica sa nu primeasca insotitori necredinciosi , zice : Nu va injugati la jug strain cu cei necredinciosi , caci ce insotire are dreptatea cu faradelegea ? Sau ce impartasire are lumina cu intunericul ? Sau ce invoire este intre Hristos si Veliar ? Astfel incat ce partasie este intre pacatos si Dumnezeiasca Euharistie ? Ca se cuvine sa ne apropiem de Sfintele Taine cu evlavie ne invata pe noi Insusi Dumnezeu , poruncind lui Moise sa nu se apropie de rugul aprins incaltat , ci sa isi dezlege incaltamintea picioarelor lui in semn de evlavie fiindca locul in care statea era sfant . Moise , Moise , nu te apropia aici ! Ci scoate-ti incaltamintea din picioarele tale , ca locul pe care calci este pamant sfant ! Asadar trebuie sa ne apropiem cu toata evlavia , curati de orice intinaciune a trupului si a duhului , pentru a ne impartasi cu vrednicie . Fiindca , daca Dumnezeu a poruncit lui Moise sa isi lepede incaltamintea pentru a se apropia de un loc sfant , cu cat mai dator esti tu , crestine , sa lepezi orice legatura a pacatului ca sa primesti in tine intreg pe Dumnezeu ? Oare painea aceea sfanta nu este Trupul Domnului ? Si Sfantul Potir nu este oare Sangele Domnului ? Paharul binecuvantarii , pe care l-am binecuvantat , nu este impartasirea cu sangele Domnului ? Si painea pe care o frangem nu este oare impartasire cu trupul Domnului ? Cum , dar , va veti apropia cu o constiinta incarcata de focul care ii arde pe cei nevrednici ? Caci este carbune aprins care ii arde pe cei nevrednici . De aceea dezleaga orice legatura a dusmaniei fata de aproapele , orice polita a nedreptatii , leapada ceea ce este strain , si fereste-te de rau si fa binele , intoarce-te la Domnul si apropie-te , ca sa fii sfintit intreg , sa fii luminat si sa devii salas al dumnezeiescului har , sa fii unit cu Hristos , ca sa ramai intru El si El intru tine . Cel ce mananca trupul Meu si bea sangele Meu ramane intru Mine si Eu intru el . ”



Acestea au fost scrise de Sfantul Nectarie din Eghina in cartea
DESPRE INGRIJIREA SUFLETULUI
tradusa din limba neogreaca de Parascheva Grigoriu
Editura Sophia .




Despre pocainta

Pocaiti-va , caci s-a apropiat
Imparatia cerurilor!

(Mt. 3 :2)

Sfantul Nectarie scrie despre pocainta in OMILIA 6 :

,, Pocainta urmeaza pacatului , fiindca pacatul , nefiind binele cautat , vadit fiind sub adevaratul lui chip urat , aduce remuscare si intristare in suflet . Cel ce pacatuieste vede marele rau facut de dansul , consecintele lui si regreta . Remuscarea este dispozitia sufletului de a se intoarce la Dumnezeu , de Care s-a indepartat . Cauta degraba comuniunea cu El si cauta mila Lui . Iar iubirea de oameni a lui Dumnezeu , Care nu vrea ca cineva sa se piarda , ci toti sa vina la „ cunostiinta adevarului ” si sa se mantuiasca , nu numai ca primeste pocainta celor ce se intorc la El din propria vointa , din constiinta pacatului lor , ci ii cheama la pocainta pe toti cei care din lipsa de constiinta si din impietrirea in pacat ratacesc , ca sa ii mantuiasca si pe acestia . De la caderea lui Adam in pacat , Dumnezeu nu a incetat sa ii cheme pe cei ce pacatuiesc la pocainta si la comuniunea cu El . Marea iubire de oameni a lui Dumnezeu se arata in trimiterea Unuia – Nascut Fiul Lui sa il cheme pe omul inselat prin pacat si sa il impace pe el cu Dumnezeu . Vedem astfel maretia iubirii Lui de oameni . Pentru ca nu cumva omenirea , ingreuiata cum era de pacat , sa nu poata recunoaste pe Mantuitorul Care a venit la ea , l-a trimis pe Inainte – Mergatorul Ioan , pe ingerul Lui , ca sa gateasca in pustie calea dinaintea Lui si sa propovaduiasca botezul pocaintei , spre iertarea pacatelor . Dumnezeiasca iubire de oameni a binevoit ca si prin profeti sa vesteasca venirea propovaduitorului pocaintei , a Inainte – Mergatorului Mantuitorului omenirii . Isaia cel cu mare glas profeteste , zicand : Un glas striga in pustie : gatiti calea Domnului , drepte faceti caile Lui : Toata valea se va umple si tot muntele si dealul sa se plece ; si sa fie cele strambe drepte , si cele colturoase cai netede . Si se va arata slava Domnului si tot trupul o va vedea , caci gura Domnului a grait . Asadar a venit Ioan si a propovaduit pocainta , zicand : Pocaiti-va , caci s-a apropiat Imparatia cerurilor!

Cine poate sa nu se minuneze de marimea dumnezeiestii iubiri de oameni ? De atata grija , atat de caracteristica lui Dumnezeu , fata de om ? O ilustrare a dumnezeiestii iubiri de oameni propovaduita atat de tare , ca un al doilea Stentor , si vointa ca toti sa se mantuiasca si nimeni sa nu ramana intru pierzanie ?

Trimiterea lui Ioan mai dinainte , vestita de profetul Isaia , este cel mai mare exemplu al iubirii de oameni a lui Dumnezeu , fiindca a vestit mai dinainte oamenilor bogatia dumnezeiestilor haruri . Numele Ioan , care se talcuieste har , a vestit profetic venirea dumnezeiestilor haruri : era cu adevarat ingerul care a binevestit cele bune , ingerul pacii , al egalitatii , al libertatii . A vestit venirea Lui , ca sa usureze si sa reinsufleteasca omenirea coplesita sub povara robiei pacatului si sub tirania diavolului si sa o pregateasca pentru primirea Mantuitorului .

Prorocia venirii propovaduitorului pocaintei marturiseste totodata necesitatea absoluta a pregatirii pentru primirea Mantuitorului , pentru primirea Evangheliei pacii , fiindca daca starea noastra morala cazuta nu ar impiedica lucrarea dumnezeiescului har si daca dumnezeiescul har i-ar mantui pe toti fara deosebire si nu ar face nici o diferenta intre bine si rau , atunci ar fi cu totul de prisos profetia , de prisos ar fi si trimiterea lui Ioan , de prisos si botezul pocaintei , de prisos si insasi venirea Mantuitorului . Pentru ca atunci Dumnezeu ar fi putut sa mantuiasca pe om si fara trimiterea Unuia – Nascut Fiul Lui , si nici nu ar fi fost prorocita venirea Lui prin profeti , nici nu s-ar fi cerut pregatirea caii Domnului . Dar mai dinainte a vestit si mai dinainte a cerut pregatirea si l-a trimis pe Inainte – Mergatorul sosirii Lui si i-a poruncit sa propovaduiasca pocainta si sa boteze cu botezul pocaintei , fiindca starea morala impiedica harul mantuirii sa lucreze asupra omului pacatos si cazut din punct de vedere moral , care se tavaleste in tina pacatului fara sa se trezeasca , fiindca harul nu vine la cel supus pacatului si fiindca nu este nici o partasie intre lumina si intuneric . Harul Duhului , pentru a-l mantui pe om , trebuie sa il gaseasca pe el curat , ca sa se odihneasca peste el , fiindca nu este vorba despre simpla slobozire din robia diavolului , ci despre impacarea si imprietenirea cu Dumnezeu . Este vorba despre insasi comuniunea cu Dumnezeu , este vorba despre infierea de catre Tatal ceresc . Este vorba despre Imparatia lui Dumnezeu , este vorba despre „ numararea impreuna cu ingerii si cu sfintii lui Dumnezeu ” Este vorba despre indumnezeirea omului . De aceea mai inainte se cere botezul pocaintei , curatia vietii , pregatirea morala , fiindca pacatul este intuneric , fapta a intunericului , fapta a diavolului , tatal intunericului . Dar daca este vorba despre eliberarea din tirania diavolului , atunci curatirea morala si pregatirea erau necesare , fiindca pacatul este robia si tirania diavolului , din care daca cineva a pacatuit nu se mai elibereaza .

Asadar acest mare scop cautat cere curatia , fiindca implinirea lui fara aceasta este cu neputinta . Din pricina acestei necesitati absolute , Mantuitorul a trimis pe ingerul Sau inaintea fetei Lui , ca sa propovaduiasca pocainta spre iertarea pacatelor si sa curateasca prin apa botezului pocaintei pe cei care aveau sa primeasca pe Mantuitorul . De unde se cuvenea ca omul , aflat sub blestem din pricina pacatului , sa intre in contact cu Sfantul Dumnezeu , mai intai sa lepede calea inselatoare , sa se pocaiasca pentru viata lui pacatoasa , sa se intoarca la Dumnezeu si sa primeasca de la El iertarea pacatelor .

Propovaduirea lui Ioan era necesara pentru a pregati iertarea pacatelor . Botezul lui Ioan era arvuna iertarii lor , fiindca iertarea pacatelor este fapta dumnezeiescului har si numai Dumnezeu poate ierta pacatele . De aceea pentru sfintirea omului se cere pocainta , intoarcerea catre Dumnezeu, botezul pocaintei , apa curatitoare pentru sufletul intinat si pentru trup . Asadar se cere dispozitia libera a omului , se cere acordul lui , care sa vina din propriul impuls , se cere dorinta de intoarcere , metanoia , se cere intrarea in baia nasterii din nou , pentru ca prin aceasta sa se curete , sa se sfinteasca si sa se mantuiasca . Iata pricina pentru care harul nu mantuieste „ oricat ar fi el de har ” fara libera dispozitie a omului , pricina pentru care sunt date indemnurile pentru pregatire . Caci este cu neputinta ca cineva sa se mantuiasca daca prin pocainta , daca prin baia ei curatitoare nu se va curata pentru a dobandi iertarea pacatelor lui si astfel sa fie sfintit si sa se imprieteneasca cu Dumnezeu .

Botezul pocaintei al Inainte - Mergatorului este si va fi chipul pocaintei in toti vecii si invata pe toti ca este cu neputinta comuniunea cu Dumnezeu cat timp cel ce pacatuieste ramane in pacat , fiindca este dator sa se intoarca la Domnul Dumnezeul lui , sa se ingrijeasca de pacatele pe care le-a facut si ca trebuie sa primesca baia curatitoare a lacrimilor , aceasta arvuna a iertarii pacatelor de catre Dumnezeu , fiindca „ acolo unde este duhul pocaintei , acolo e limpede ca se lucreaza nimicirea oricarui pacat si pieirea blestematilor diavoli ” , zice Sfantul Nil .

Dar , de vreme ce , pe de o parte , din pricina neputintei morale sau mai degraba din pricina nepasarii , omul de multe ori cade in diferite pacate prin care isi primejduieste mantuirea , iar pe de alta parte , fiindca pocainta este absolut necesara pentru mantuire , trebuie sa nu cheltuim timpul ce ni s-a dat , ci sa ne grabim spre pocainta , ca nu cumva , daca tot amanam pocainta , patima sa faca sufletul de nevindecat ”



Acestea au fost scrise de Sfantul Nectarie din Eghina in cartea
DESPRE INGRIJIREA SUFLETULUI
tradusa din limba neogreaca de Parascheva Grigoriu
Editura Sophia .







Despre marturisire

Duh mut si surd, Eu iti poruncesc:
Iesi din el si niciodata sa nu mai intri in el!

(Mc. 9 :25)

Sfantul Nectarie scrie despre marturisire in OMILIA 8:

,, Cata putere! Ce cuvinte mai presus de fire! Ce mareata indraznire! Ce insemnata expresie sau ilustrare a caracterului ei dumnezeiesc ! Eu iti poruncesc tie! Cine altul afara de Dumnezeu putea sa isi impuna cu atata autoritate propriul eu in fata unui duh mut si surd? Cine altul ar putea, ca unul care are putere , sa ceara unui duh mut si surd sa iasa din locasul lui si sa nu mai intre in el niciodata , daca nu ar avea putere absoluta asupra duhurilor necurate ? ,, Iesi din el si sa nu mai intri in el ! ” Cum deci ar putea un duh mut si surd sa auda glasul Domnului , daca sunetul Lui nu ar misca si nu ar infricosa toata firea ? Daca toate , cele vazute si cele nevazute , nu ar simti puterea care zace in glasul Mantuitorului ? Cuvintele Acestuia sunt atat de puternice, atat de mari si atat de straine / iesite din comun si rostite cu atata autoritate stapaneasca , incat puteau iesi numai din buzele Dumnezeului-om . Caracterul, inaltimea cuvintelor sunt astfel, incat se potrivesc numai lui Dumnezeu . Prin aceste cuvinte Domnul nostru Iisus Hristos a aratat in mod deosebit dumnezeirea Sa tainuita in El si a descoperit limpede dumnezeiasca atotputernicie si atotcunostinta.

Prin aceste cuvinte Mantuitorul a descoperit trei proprietati dumnezeiesti : mai intai , atotcunostinta , fiindca a recunoscut duhul mut si surd si il numeste dupa caracteristicile lui : Duh Mut si surd . In al doilea rand , domnia sau stapania Lui , fiindca porunceste ca un stapan cu putere si autoritate : Eu iti poruncesc tie . Si in al treilea rand , atotputernicia Lui : Iesi din el si niciodata sa nu mai intri in el ! Il recunoaste , il cheama pe nume , ii porunceste si ii interzice si indata vorbelor le urmeaza faptele . Iar ,, duhul mut si surd ” aude cuvintele Domnului si Stapanului , recunoaste glasul cel stapanesc , se infricoseaza si se cutremura , asculta si iese afara si fuge pentru a nu se mai intoarce la locasul salasluirii lui niciodata . Ce fapta iesita din comun ! Ce lucrare intemeietoare ! Fapta cu adevarat dumnezeiasca ! Oare ce impresie a facut pentru iudeii adunati acolo , pentru multimea ce alerga de pretutindeni ? Se vede ca nici una ! Fiindca impotriva acestei stari de lucruri mai cu seama Domnul a mustrat pe iudei ca neam necredincios si desfranat si a amenintat ca nu ii va rabda mai mult pe ei :O , neam necredincios si desfranat , pana cand voi fi cu voi , pana cand va voi rabda ? Da , nu a facut nici o impresie , ca si cu celelalte semne si minuni , cum istoriseste Sfantul Evanghelist Ioan : Dupa ce a facut atat de multe semne inaintea lor , nu au crezut in El , ca sa se implineasca cuvantul lui Isaia , care zice : ,, Cine va crede ceea ce noi am auzit si bratul Domnului cui se va descoperi ? Pentru aceea nu puteau crede , fiindca iarasi zice Isaia : A orbit ochii lor si a impietrit inimile lor ca sa nu vada cu ochii lor si cu inima sa inteleaga , ca nu cumva sa se intoarca ei si Eu sa ii vindec . Acestea le-a zis Isaia cand a vazut slava Lui si cand a grait despre El , fiindca pacatul a orbit ochii lor si a impietrit inima lor ca sa nu vada si sa nu inteleaga , sa se intoarca si sa se vindece . Cu adevarat , ce infricosata auzire ! Dumnezeu pentru pacate a urgisit pe poporul Lui iubit si a orbit ochii cugetului si a impietrit inimile pacatosilor , ca sa nu fie auzit glasul Lui , care de multe ori i-a chemat , ca sa ramana pana in sfarsit in rautatile lor si sa nu se vindece prin recunoasterea Mantuitorului , ca sa primeasca pedeapsa cuvenita pentru faptele lor . Domnul i-a rabdat , i-a cercetat , i-a rugat , iar ei au auzit , s-au departat de El si au ramas in pacatele lor . Asadar tot in pacate vor muri . Cu adevarat , frati crestini , de vreme ce nu l-a crutat pe poporul Lui ales , care nu a ascultat , pe noi cum ne va cruta ? Daca nu a crutat maslinul cel bun , care n-a reusit sa dea roada , cum v-a cruta pe maslinul salbatic , altoit , daca el nu isi va da rodul lui ?

Daca un asemenea pericol ii ameninta pe toti cei ce lucreaza pacatul , sa patimeasca orbirea mintii si sa isi impietreasca mintea si inima , astfel incat nici caracterul dumnezeiesc al faptelor Mantuitorului sa nu ii indrepte , nici sa inteleaga puterea si dumnezeiasca energie , care ii cheama pe ei , si sa ramana nevindecati suferind si fiind condamnati la moarte , pentru aceasta voi vorbi despre necesitatea absoluta a marturisirii , ca fiind singurul mijloc de vindecare si de mantuire a sufletului bolnav .



Ce este marturisirea?

Marturisirea este recunoasterea voluntara si sincera a faptelor pacatoase , fara teama sau rusine si sfiala , dar cu osandire de sine si cu zdrobire de inima inaintea persoanei randuite de Biserica pentru dezlegarea pacatelor .

Marturisirea pacatelor trebuie sa fie de bunavoie , un act voluntar si sincer , sa fie adevarata si desavarsita , fiindca o spovedanie silita si nesincera este neroditoare , ca una care nu porneste din imboldul inimii, ca expresie a grijii si semn al unei dorinte de vindecare .

Marturisirea trebuie sa fie fara rusine si fara sfiala , ci cu buna indraznire si osandire de sine, fiindca indraznirea este manifetarea scarbirii fata de pacat si dispozitia pentru indepartarea lui . Rusinea insa arata lipsa curajului .

Marturisirea se cuvine sa fie cu zdrobire de inima , fiindca aceasta marturiseste adevarata parere de rau si exprima intristarea pentru calcarea poruncilor lui Dumnezeu pe care cauta sa Il imblanzeasca . Marturisirea fara zdrobirea inimii arata lipsa sentimentului adanc de vinovatie pentru calcarea dumnezeiestii legi .

Marturisirea care poarta aceste caracteristici ale adevaratei pocainte si schimbari a mintii este adevarata si desavarsita si aduce roadele ei de mantuire . Prin acestea cel ce se marturiseste trebuie sa se apropie de parintele lui duhovnicesc , sa isi deschida inima lui , sa le dezvaluie pe cele nearatate si cele neascunse ale inimii , fara rusine si sfiala , cu indraznire si zdrobire de inima , si sa caute a implini toata dreptatea lui Dumnezeu , ca sa se vindece sufletul si sa dobandeasca mantuire.

Cei ce au pacatuit si din rusine nu isi marturisesc pacatele , isi predau , din pricina rusinii , sufletul lor la moarte . Unii ca acestia sufera asemenea bolnavilor care , din pricina rusinii , desi distrusi de suferinta , nu alearga la doctori si tocmai aceasta ii trimite mai repede in iad . Cel ce a pacatuit trebuie sa se spovedeasca pentru a fi mantuit . Dumnezeu prin profetul Isaia porunceste , zicand : Spune tu mai intai pacatele tale , ca sa te indreptatesti , fiindca Eu sunt cel ce sterge pacatele tale .

Celor ce se rusineaza si nu vin la marturisirea care aduce mantuire , Sfintii Parinti dau ca sfat acestea : ,, Rusinea , daca rusine putem numi ceea ce vine la spovedanie, nu aduce slava si har , despre care inteleptul Solomon zice : Este o rusine care duce la pacat .

Nu dispretui sa-ti spovedesti pacatul tau , pentru ca prin rusinea de aici sa scapi de cea de dincolo ( fiindca si aceasta este o parte a osandei aceleia ) si sa fii slavit , fiindca ai urat pacatul cu adevarat , biruindu-l si osandindu-l pe el ca pe ceva vrednic de ocara . Ne incurajeaza asadar sfintii sa ne grabim , fiindca Dumnezeu a inchis vremea mantuirii si pocaintei din timpul vietii . Iata ce spune dumnezeiescul Gura de Aur : ,, Nu este marturisire si indreptare celor ce merg in iad . Dumnezeu a hotarnicit aici viata si fapta , iar acolo cercetarea faptelor . Acelasi dumnezeiesc parinte ne invata ca este cu neputinta a scapa de rusinea faptelor noastre , fiindca , daca aici nu ne marturisim pacatele din pricina rusinii , vom fi rusinati acolo in fata multor mii si zeci de mii . Iata cuvintele acestui sfant parinte : ,, Aici in fata unuia singur nu voim fi rusinati , dar dincolo ce vom face in fata a mii si zeci de mii ? ”. ,, Gandeste-te ca si cum ai fi la scaunul de judecata al lui Dumnezeu , ia aminte la toate pacatele ce ai gresit in viata ta . Caci chiar daca ai vrea sa iti ascunzi pacatele , Dumnezeu nu le va ascunde nicidecum , ci pe toate le va pune inaintea ochilor tai , daca , apucand mai inainte , nu le vei dezlega pe ele acum prin pocainta si marturisire . ” Si iarasi : Multi dintre pacatosi zic : sunt plin de rusine . Cum pot sa ma apropii de Dumnezeu ? Cum pot sa Il chem pe El ? Acestia sufera de ,, evlavie ” draceasca . Esti lipsit de indraznire si curaj ? Dar tocmai pentru aceea apropie-te , ca sa dobandesti multa indraznire ! Nu cumva un om se va impaca astfel cu tine ? Dumnezeu este si mai degraba El vrea sa te slobozeasca de pacate . Caci nu atat de mult doresti tu propria ta siguranta , pe cat doreste Acela mantuirea ta ! Si inteleptul Sirah indeamna , zicand : Sa nu te rusinezi a marturisi pacatele tale , iar Iov zice si el : Chiar daca fara de voie am pacatuit , am ascuns eu pacatul meu , caci nu ma feream de multimea poporului , ca sa nu marturisesc inaintea lui .

Iar Sfantul Vasile cel Mare zice ca trebuie sa marturisim plini de indraznire cu gura, de vreme ce tot cu indraznire pacatuim in trup . Iata cuvintele lui : ,, De vreme ce pacatuim in trup , ori de cate ori facem madularele noastre roabe pacatului spre faradelege , sa avem indraznire a le marturisi cu gura , fiind castigati prin acest organ , pentru dezlegarea pacatului ” . Ai blestemat ? Binecuvinteaza . Ai inselat ? Da inapoi . Te-ai imbatat ? Posteste . Te-ai laudat ? Smereste-te . Ai pizmuit ? Roaga-te . Ai ucis ? Marturiseste sau fa cele deopotriva martiriului si munceste trupul prin marturisire , si atunci dupa marturisire vei fi vrednic a canta lui Dumezeu in psaltire cu zece strune .

Catre cei care amanau de pe o zi pe alta marturisirea lor , iata ce sfatuiesc parintii : ,,Amanand si codindu-te a-ti spovedi cugetele tale cu nimic nu te vei folosi , crezand vrajmasului ca ti-a descoperit cine stie ce taina si temandu-te sa nu lovesti si sa cazi din dragostea lui , daca vei descoperi unor barbati duhovnicesti marea aceasta descoperire ” .

Inteleptul Sirah zice : Mai inainte de judecata cerceteaza-te pe sine , si in vremea cercetarii tale vei afla mila .

Si Domnul zice : Luati aminte , privegheati si va rugati , caci nu stiti cand va fi acea vreme . Este ca un om care a plecat in alta tara si , lasandu-si casa , a dat puterea in mana slugilor , dand fiecaruia lucrul lui , iar portarului i-a poruncit sa vegheze . Vegheati dar , ca nu stiti cand va veni stapanul casei : sau seara , sau la miezul noptii , sau la cantatul cocosilor , sau dimineata . Ca nu cumva , venind fara veste , sa va afle pe voi dormind . Iata ceea ce va zic voua , zic tuturor : Privegheati ! Cei care vin la spovedanie fiindca asa este obiceiul sau alte pretexte , sau cei care isi marturisesc fara sinceritate pacatele , sau cei care din pricina rusinii le osandesc pe acestea si le explica motivele , cei care se indreptatesc pe ei insisisi si ii invinuiesc pe altii , acestia batjocoresc pe Dumnezeu , inselandu-se . Dar nu Se lasa batjocorit Domnul , fiindca el cunoaste toate . Cei care isi tainuiesc pacatele lor sufera asemenea cu cei bolnavi care isi tainuiesc bolile lor si nu spun adevarul medicilor din pricina rusinii .

Catre unii ca acestia David se da pe sine insusi drept pilda zicand : Faradelegea mea o voi vesti si ma voi ingriji pentru pacatul meu . Si iarasi : Marturisi-voi faradelegea mea Domnului si Tu ai iertat nelegiuirea pacatului meu .

Si Iisus Sirah zice: Drept pare impricinatul cand vorbeste intai , dar cand vine parasul lui atunci il vadeste .

Si alcatuitorul Pildelor zice : ,, Cineva poate sa isi ascunda ura lui prin prefacatorie , dar in adunare rautatea lui se da pe fata ”. Celui ce pacatuieste nu-i foloseste la nimic sa piarda timpul , daca vrea sa crute sufletul lui , ci de indata sa alerge , pocaindu-se , la marturisire si va gasi multa putere pentru a respinge pacatul . ,, Invatatura cea duhovniceasca obisnuieste a indeparta fumul depus in suflet din pricina rautatii . ”

Demonii voiesc sa ne distruga , dar , noi pocaindu-ne si marturisindu-ne , aceia dau gres si se implineste Scriptura care zice ca pofta pacatosilor va pieri . Acelasi zice : ,, Mare lucru e a nu primi deloc caderea , dar daca din rapirea vrajmasului se intampla cuiva vreo cadere , acela trebuie sa caute scapare la cea mai buna nadejde . Caci inclinatiile oamenilor sunt la cele contrare ” .

Nu este trebuinta de vreme pentru cel ce voieste sa se mantuiasca , zice Sfantul Vasile cel Mare , ,, Cu adevarat talharul a fost mantuit nu in timp , ci numai crezand a castigat comoara Imparatiei . ”

Si Iov zice : Daca omul va cugeta din inima sa se intoarca la Domnul , isi va vesti omul vina lui ( pacatul , n.a. ) , isi va arata nebunia lui , se va indura Dumnezeu de el ca sa nu cada in moarte . Atunci se va innoi trupul lui ca varul pe zid , iar oasele lui se vor umple de duh . Atunci trupul lui se fragezeste ca in zilele tineretii si il face pe el iarasi barbat intre oameni . El se roaga lui Dumnezeu si Dumnezeu ii arata bunatatea Sa si-i ingaduie sa vada fata Sa cu mare bucurie si astfel ii da omului iertarea Sa .

Iar Aristotel zice : ,, Nu departe de cel fara de pacat se face pe sine cel ce isi marturiseste greseala cu moderatie ” .

Sfantul Ioan Climacos zice : ,, Ranile biruite nu merg spre mai rau , ci se vor vindeca ” . ,,Caci nimic nu da atata putere gandurilor si demonilor asupra noastra decat faptul de a le ingrasa nemarturisite in inima . ” Atatea si astfel de bunatati sunt cele ce ne vin din marturisirea grabnica si sincera .

Totusi , profetul Isaia ne vesteste sa fim foarte pregatiti : Cautati pe cat Il puteti gasi , strigati catre Dansul cat El este aproape de voi . Cel rau sa lase calea lui si omul cel nulegiuit vicleniile lui si sa se intoarca spre Domnul , caci el se va milostivi de dansul si va fi miluit , fiindca va ierta cu mult pacatele voastre .

Iar Sfantul Grigorie Teologul invata si modul indreptarii greselilor , zicand : ,, Te-ai incins cu spurcaciune , lacrimi , suspine … iar indreptarea vine din petrecerea de necinste prin marturisire”. ,, De nimic nu Se bucura intr-atat Dumnezeu decat de indreaptarea omului si de mantuirea lui , pentru care este tot cuvantul si toata taina .

Marturisirea totusi presupune si aflarea unui doctor potrivit si experimentat . Cu privire la aceasta necesitate de neinlaturat , iata ce zice un sfant parinte : ,, Dupa cum , asadar , suferintele trupului nu se descopera tuturor oamenilor , nici chiar celor ce le au , ci celor ce au experienta vindecarii acestora , la fel si marturisirea pacatelor trebuie sa fie la cei ce pot aduce vindecarea ” .

Asadar grija pentru a afla doctori incercati , ce pot sa vindece ranile unui suflet vatamat din pricina pacatelor . Grija nezabavnica , din pricina caracterului acut al ranilor si a feluritelor patimi . Grija totodata din pricina pericolului iminent , fiindca , asa cum un medic neiscusit pe multi ii trimite in portile mortii , tot asa un duhovnic neintelept si nepriceput trimite multe suflete in iad . O , ce rau infricosator ! Sa afle cineva moarte cand el cauta vindecare ! Cine poate sa aprecieze marimea unei astfel de nenorociri nemasurate ? Cine va putea plange o asemenea pierzanie ? Ce izvoare de lacrimi trebuie sa izvorasca din ochii lui ca sa planga pe masura nenorocirii ? Vai ! Vai celor ce pretind duhovnicia si omoara sufletele celor ce se marturisesc ! Vai celor care pentru dezlegarea pacatelor pretind bani in loc de cucernicie si de zdrobirea inimii si imblanzirea lui Dumnezeu printr-o viata virtuoasa si adevarata . Vai celor care cauta prin recompense sa vanda iertarea faptelor rele ! Vai fatarnicilor , vai celor ce maimutaresc evlavia pentru inselarea multora si cu scopul castigului, vai celor ce afiseaza cucernicia pentru bani ! Vai celor ce fagaduiesc rugaciuni si cereri pentru pacatosi , pentru a primi in schimb bani ! Vai celor ce se fac targoveti de suflete ! Vai celor ce vand demonilor , pentru un castig marunt , sufletele crestinilor ! Vai dascalilor minciunii ! Partea lor va fi cu tatal lor , diavolul , tatal minciunii . Iubiti crestini ! Dumnezeu este nemitarnic , nu are nevoie de nimic , fiindca nu este lipsit de nimic . Asadar nu Ii aduceti cereri straine si rugaciuni pentru compensarea dumnezeiestii dreptati ranite , pentru a imblanzi pe Dumnezeu Care S-a maniat , fiindca nimic nu va fi de folos . Ai pacatuit ? Constientizeaza greutatea pacatului ! Ai mustrari de constiinta ? Ingrijeste-te de suflet ca sa fii usurat , ingrijeste-te sa faci sa inceteze mustrarea constiintei . Duhovnicul este numai doctor . Cauta mai curand leacurile decat rugaciunile si cererile platite . Dar , daca si pe acestea la cauti , nu pierde din vedere leacurile , totusi . Pentru ca , atunci cand ne imbolnavim , dupa cum invata Apostolul Iacov , nu doar sa cautam rugaciunile , ci sa ne si ungem cu untdelemnul credintei celei adevarate . La fel si aici , cauta leacul , si , daca esti bogat , da celor sfinti sa se roage pentru tine si roaga-te impreuna cu ei. Dar rugaciunea celor ce impreuna se roaga sa fie expresia setei tale drepte pentru imblanzirea lui Dumnezeu , altminteri de nici un folos sunt tie toate rugaciunile celorlalti , daca tu esti nepasator , fiindca tu nu vei deveni moral cu nimic mai imbunatatit . Iubitilor , este vorba de renasterea morala , este vorba despre vietuirea crestina , este vorba despre petrecerea cuvioasa si virtuoasa . Este vorba despre familiarizarea cu ceea ce este dumnezeiesc . Este vorba despre desavarsire si sfintenie . Fiindca , devenind astfel , ne vom face partasi vietii vesnice . Asadar , daca noi insine nu ne vom lupta , nimic nu vom ispravi , ci desarte vor fi rugaciunile duhovnicilor , desarte paraclisele preotilor , desarte sarindarele si Liturghiile , cele care sunt pentru cel ce nu se pocaieste si nu plineste ceea ce este cu adevarat dumnezeiesc si duhovnicesc . Sa ne mantuim prin zdrobirea inimii .

Despre marturisire

Marturisirea este necesara din urmatoarele motive : 1) fiindca este o porunca a lui Dumnezeu ; 2) fiindca atrage dupa sine si face pace intre Dumnezeu si oameni si 3) fiindca omul se foloseste moral si duhovniceste .

Ca marturisirea este porunca dumnezeiasca se arata din Sfintele Scripturi , Noul si Vechiul Testament . In numele lui Dumnezeu , Moise zice catre fiii lui Israel : Daca vreun barbat sau o femeie va face vreun pacat fata de vreun om si prin aceasta va pacatui impotriva Domnului si va fi vinovat sufletul acela , sa-si marturiseasca pacatul ce a facut… Iar in Pildele lui Solomon se zice : Cel ce isi ascunde pacatele lui nu propaseste , iar cel ce le marturiseste si se lasa de ele va fi miluit . Toti profetii si insusi David propovaduiesc marturisirea . Prin intoarcerea la Dumnezeu este desemnata marturisirea . De aici cei ce veneau la Iordan , la propovaduitorul pocaintei , la Ioan Botezatorul , isi marturiseau mai intai pacatele . Iata cuvintele evanghelistului : Atunci a iesit la el tot Ierusalimul si toata Iudeea si toata imprejurimea Iordanului . Si erau botezati de catre el in raul Iordan , marturisindu-si pacatele . Marturisirea , asadar , este porunca dumnezeiasca si , ca atare , trebuie sa fie pazita riguros pentru mantuirea celor ce se pocaiesc . Porunca aceasta noua a primit mare importanta in Noul Testament . Marturisirea este usa de intrare in crestinism . Si aceasta se arata potrivit din marturisirea celor botezati in Iordan de catre Ioan , al carui botez era o introducere in crestinism , fiindca zicea : Eu va botez pe voi cu apa spre pocainta . Dar Cel ce vine dupa mine este mai puternic decat mine , Caruia eu nu sunt vrednic sa Ii dezleg cureaua incaltamintei . Acesta va va boteza pe voi cu Duhul Sfant si cu foc .

Aceasta de asemenea se marturiseste si in Faptele Apostolilor : fiindca , istorisind Apostolul Luca convertirea efesenilor la crestinism , zice ca au inceput sa isi marturiseasca , si cu multa indraznire inca , faptele lor . Iata cuvintele Apostolului : Multi dintre cei ce au crezut au inceput sa marturiseasca si sa isi vesteasca faptele lor . Rugaciunea Tatal nostru este o marturisire neincetata si de fiecare zi . Cererea pentru iertarea pacatelor este o marturisire a pacatelor .

Marturisirea o statorniceste si Apostolul Iacov fratele Domnului , zicand : Marturisiti-va unii altora caderile si rugati-va unii pentru altii , ca sa va vindecati . Caci mult poate rugaciunea staruitoare a dreptului . Iar Sfantul Evanghelist Ioan sfatuieste zicand : Daca ne vom marturisi pacatele noastre , El este credincios si drept ca sa ne ierte noua gresalele noastre si sa ne curateasca pe noi de toata nedreptatea . Marturisirea , ca obicei vechi al Bisericii , este mentionata la Irineu , la Tertullian , la Clement al Alexandriei , la Origen , in Omilia la Levitic , si la Ciprian .

Pana si vechii greci vedeau marturisirea ca necesara si folositoare , fiindca cei care erau initiati in misterele eleusine si dionisiace marturiseau mai intai pacatele lor , iar Socrate sfatuia marturisirea ca izbavitoare . ,, Daca va face o nedreptate , el insusi ajungand la aceasta din propria lui voie , si daca dupa aceea de indata va restabili dreptatea alergand la doctor , ca nu cumva boala nedreptatii sa dureze si sa faca sufletul orb si de nevindecat . ”

Si Pithagora a zis : ,, Voi incerca sa acopar pacatele tale nu prin cuvinte , ci prin mustrari sa le vindec ”.

Si Aristotel : ,, Nu departe de conditia celui fara de pacat este cel care isi marturiseste de bunavoie pacatul savarsit ”.

Marturisirea este cu adevarat porunca dumnezeiasca si fiindca este o pornire a inimii . Cel ce pacatuieste isi simte inima ingreuiata si nu afla usurare decat daca isi marturiseste pacatul , decat daca il marturiseste pe acesta inaintea lui Dumnezeu . Sfanta Scriptura ne da cel mai vechi exemplu, marturisirea lui Lameh , care a marturisit cu multa intristare despre femeile lui , fiindca pentru ele a ucis un barbat si un tanar .

Cele mai vechi neamuri care au pacatuit au adus inainte jertfe de impacare lui Dumnezeu , si in aceasta aducere inainte ele marturiseau pacatele lor . Aceste rugaciuni trimise catre Dumnezeu din toate partile de pe pamant sunt asemenea cu o oarecare marturisire a neamului omenesc fata de Dumnezeu . Jertfele de impacare erau practic o marturisire a pacatului si a vinovatiei celui ce le aducea pe ele . Cel ce nu isi marturisea pacatul nu afla niciodata odihna , fiindca niciodata nu mai avea apropierea de Dumnezeu . Cel ce nu isi marturisea pacatul se afla pururi apasat sub povara vinovatiei si departe de Dumnezeu , fiindca si sufletul lui se intrista si se indurera .

Fiindca in cel pacatos prevaleaza o stare de neoranduiala morala , o mustrare neincetata se naste din simtirea sufletului , care cauta despovararea prin marturisirea pacatului . Sufletul cauta marturisirea , fiindca stie dumnezeiasca porunca , fiindca recunoaste aceasta este singurul mijloc al imprietenirii si impacarii cu Dumnezeu , pe Care , daca a pacatuit , se simte ca L-a maniat si cauta sa Il induplece sa nu Se intoarca de la dansul , ci sa devina milostiv si sa ii dezlege datoriile .

Fiindca marturisirea este un imbold innascut , la fel si induplecarea divinitatii este o intoarcere naturala miscata spre aceasta , fiindca sufletul simte ca a pacatuit fata de Dumnezeu si ca trebuie sa satisfaca dumnezeiasca dreptate pentru a dobandi vindecare . Numai Biserica a primit puterea de a impaca pe om cu Dumnezeu si de a aduce tamaduirea , de aceea se cade ca acela ce a pacatuit sa alerge la Biserica . Caci numai ea poate sa il imprieteneasca pe el din nou cu Dumnezeu”.



Acestea au fost scrise de Sfantul Nectarie din Eghina in cartea
DESPRE INGRIJIREA SUFLETULUI
tradusa din limba neogreaca de Parascheva Grigoriu
Editura Sophia .




Sfantul Nectarie spune despre bucurie , ca rod al Sfantului Duh

din cartea Stantul Nectarie editura Bunavestire

„ Bucurie ! Cuvant drag , cuvant mult-dorit , cuvant ce ai putinta de a misca sufletele oamenilor , cuvant ce arati veselie , ce insemni bucurie curata , desfatare si placere duhovniceasca . Bucurie ! Cu ce cuvinte as putea descrie simtamantul pe care mi-l destepti in inima ? Cu ce penel sa-ti zugravesc chipul si in ce fel as putea arata tainica ta insusire ? Nici o putere in mine nu poate descoperi taina ta ; nici un glas nu are puterea de a vorbi despre lucrarea ta ce ramane tainica si ascunsa in ungherele cele mai adanci ale inimii , aratandu-se doar sufletului si facandul sa tresara de o negraita mangaiere . Bucuria imbata sufletul ca o bautura divina si se face desfatare a sa mult-dorita . Bucuria face ca limba celui ce se umple de ea sa fie mai dulce ca mierea ; ea face sa rasune in inima canturi pe care buzele sunt neputincioase a le canta ; inima vorbeste si buzele tac si se slujeste in chip tainic ceea ce este mai presus de fire .

Inima se bucura , fiindca iubirea lui Dumnezeu s-a salasluit intr-insa . Inima se bucura , fiindca se simte plina de binele cel mult-dorit . Inima se bucura , fiindca a primit tainica incredintare ca Dumnezeu o iubeste . Inima se bucura , fiindca pacea , linistea si netulburarea domnesc intr-insa . Inima se bucura , fiinca L-a cunoscut in credinta pe Domnul . Inima se bucura , fiindca s-a incredintat in nadejde de bunurile viitoare . Inima se bucura , fiindca in iubire L-a cunoscut pe Domnul care locuieste intr-insa .

O , bucurie sfanta ! O , bucurie , desfatare si pregustare a Raiului ! O , bucurie ce prevestesti dulceata cea negraita ! Pe tine te doresc , pe tine te caut si , pe tine dobandindu-te zalog aici pe pamant , fie sa te cunosc si in ceruri , acolo unde se aude glasul neostenit al celor ce te cinstesc si acolo unde este placerea nespusa a celor ce vad negraita frumusete a chipului lui Dumnezeu . Amin ! „

Tropare (glasuri) rugaciuni ajutatpoare pentru bolnavi la moastele Sf. Nectarie

„Vestea minunilor tale s-a raspandit pretutindeni, purtatorule de Dumnezeu. Iar tu, si celor de departe, dgraba le-ai venit in ajutor, salvandu-i de pericole si de necazuri!”
„Harul Mangaietorului, cu bogatie se revarsa prin Sfintele tale Moaste. Si asemenea unui izvor nesecat, adapa sufletele chinuite si vindeca bolile trupesti ale celor ce striga neincetat catre Domnul: Aliluia!”
„Cu cuviosie ai vietuit , ca un ierarh intelept , slavindu-L pe Domnul cu viata intru virtute , Cuvioase Nectarie . Pentru aceasta , slavit cu puterea Mangaietorului alungi demoni . Tamaduieste-i dar pe bolnavi , pe cei ce cu credinta vin la sfintele tale moaste . Amin!”

Imnuri, cantece inchinate de Sf. Nectarie Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu

Scrie profesorul universitar si academicianul P.Bratiotis – ca privirea Sfantului Nectarie ii era indreptata cu toata puterea spre Maica Domnului , in cinstea careia a compus cinci mii de stihuri . Multe dintre ele sunt cantari ce tulbura adanc sufletul . Sfantul insusi le canta cu lacrimi , stand adesea ore intregi in fata cinstitei ei icoane asezate la loc de cinste in chilia sa .
Tu acoperamantul si izbavitoarea mea esti, Tu esti mangaierea mea .
Tu esti purtarea mea de grija, Tu imi esti nadejde si ocrotire.
Tu in lupta intareste-ma, Fiica .
Tu, Maica Fecioara, esti lauda mea in viata.
Tu ma faci biruitor , Tu imi aduci cununa …

Imn catre Stapana Nascatoare de Dumnezeu

Minte si suflet si framantatura trupului luand
Din preacuratul tau pantece , Stapana care L-ai zamislit pe Dumnezeu ,
Cuvantul lui Dumnezeu Tatal S-a aratat cu adevarat om
Si m-a facut partas vadit al firii dumnezeiesti .

Cantare catre Stapana Nascatoare de Dumnezeu

Ca o ploaie peste lana uscata s-a coborat
Dumnezeu , in tacare , in pantecele tau Fecioara
Si firea muritoare atinsa de uscaciune si necuratie
A aratat-o din nou udata de ploaia cereasca .
I-am inchinat Stapanei noastre Nascatoare de Dumnezeu si pe care citindu-l sa-ti ridici mintea si inima la mult-indurata Maica a Domnului si sa primesti grabnic ajutor si ocrotire de la Dansa .

I

Bucurate-te slava , lauda si mostenirea cea buna a celor dintai ziditi .
Bucurate-te dorul si bucuria cea vesnica a protoparintilor .
Bucurate-te binecuvantare a tuturor neamurilor , Fecioara Dumnezeiasca .
Bucurate-te scara a lui Iacov si cort cu stralucire impodobit .
Bucurate-te toiag a lui Aaron , bucura-te poarta zavorata .
Bucurate-te ulcior de mana , fiica plina de har .
Bucurate-te tron al lui Dumnezeu , Neprihanita si Sfintita .
Bucurate-te Preacurata Fecioara pastrata pentru Dumnezeu .
Bucurate-te Maica slavita a luminii neinserate .
Bucurate-te munte , bucura-te aprins , bucura-te sfanta masa .
Bucurate-te Maica Domnului , Stapana mea cea plina de har .

II

Bucurate-te clava a monahilor si a cuviosilor stralucire .
Bucurate-te zid , sprijin si frumusete a Fecioarelor .
Bucurate-te calauza sigura a celor ce calatoresc pe mare .
Bucurate-te Maica Domnului , pacea celor din razboaie .
Bucurate-te tu ceea ce esti singura mangaiere a celor ce plang .
Bucurate-te sprijin si scapare a celor tulburati .
Bucurate-te tu ceea ce esti singura indreptare a celor drepti .
Bucurate-te calea fara primejdie a celor ce calatoresc .
Bucurate-te Nascatoare de Dumnezeu , linistea celor inviforati .
Bucurate-te Fiica , bucuria si desfatarea celor necajiti .

III

Prin Tine s-a izbavit de blestem neamul nostru .
Prin Tine ne-am invrednicit de Raiul desfatarilor .
Prin Tine s-a innoit toata firea omeneasca ,
Prin Tine s-a innoit zidirea altadata cuprinsa de stricaciune .
Prin Tine s-a marit spita lui Adam ,
Prin Tine s-a invrednicit a primi har , slava , tarie .
Prin Tine , Maica Fecioara , s-a impacat cu Dumnezeu .
Prin Tine , Nascatoare de Dumnezeu , s-a izbavit de tirania pacatului .
Prin Tine s-a invrednicit de binecuvantarea lui Dumnezeu .
Prin Tine s-a tamaduit de rana cea mare si nevindecata .
Prin Tine a dobandit infierea si mantuirea .
Prin Tine a dobandit mostenirea cea cereasca .

IV

Stiind aceasta , Fecioara , acum alerg
Si din adancul sufletului iti cer indurare .
Ia seama acum , Stapana , la smerenia mea .
Trimite-mi ajutor , grabeste si intareste-ma !
Adu-mi mangaiere , Fiica , Stapana si Maica a lui Dumnezeu .
Tu singura mangaiere esti oricand celor intristati .
Preadulce desfatare , bucurie si dezmierdare ,
Intarirea celor ce te cheama .
Nadejdea celor fara de nadejde , alinarea celor in suferinta ,
Ocrotirea celor ce oricand alearga la tine .
Tu , Fecioara Stapana esti ocrotitoarea celor inviforati ,
A celor razboiti de vrajmas .
Ridica durerea sufletului meu si
Amaraciunea neroditoare ce l-a cuprins si tamaduieste-l .

V

Vezi multimea relelor , auzi-mi suspinul .
Vezi-mi deznadejdea si cauta la plansul meu .
Vezi-mi smerenia , vezi-mi intristarea .
Vezi-mi robia si neputinta .
Alearga si da-mi ajutor inainte sa ma piarda ,
Inainte sa ma inghita durerea amaraciunii .
Nu am , nefericitul , afara de tine alta aparatoare
Si nici alt adapost , nici mangaiere .

VI

Tu esti acoperamantul si izbavitoarea mea , tu esti mangaierea mea .
Tu imi esti purtare de grija , tu nadejde si folositoare .
Tu pazeste-ma , Fecioara , vegheaza si intareste-ma .
Tu , Fecioara Nascatoare de Dumnezeu , grabeste si scapa-ma .
Tu intareste-ma , fiica , in lupta , in incercari ,
Tu , Maica Fecioara , esti lauda mea in viata
Tu ma ajuti , Fecioara , in taria luptei
Pe care o port cu vrajmasul veacului .
Tu ma arati biruitor , Tu ma arati purtand pe crestet cununa
Tu ma arati ostean viteaz si puternic al lui Hristos .
Sfantul Nectarie a scris si alte imnuri

Imn catre Facatorul si Ziditorul meu

Din haos ziditu-m-ai la inceputul vremii , iubitorule de oameni .
Facutu-m-ai vrednic de chipul Tau si m-ai facut om .
Daruitu-mi-ai Gradina Raiului cea din Eden sa-mi fie desfatare ,
Locas vesnic si necurmata bucurie .
Pe cel amagit prin pofta pantecelui si supus stricaciunii
L-ai plamadit din nou , Hristoase , si muritor
Mantuit de stricaciune si izbavit de rele facutu-s-a ,
Chemat iarasi la viata cea vesnica .
Rupand zapisul l-ai dezlegat de pacat
Si zidul dusmaniei , ca un bun , l-ai desfiintat ,
Rastignindu-Te pe cruce din nesfarsita mila
Si ingaduinta cu neputinta de cuprins cu mintea .
Facatorul si Dumnezeul meu , Izbavitorul meu , slava Tie !

Imn catre Cuvantul Dumnezeiesc

Cuvinte al lui Dumnezeu care ai oprit marea ,
Cu numele Tau pecetluind-o ,
Intareste cu puterea Ta poporul cel luminat
De lumina cunoasterii lui Dumnezeu care pe Tine Te canta .
Toata viata i-a invatat pe credinciosi ca „numai firii dumnezeiesti” i se cuvine sa ne inchinam si ca pe Sfinti se cuvine doar sa-i cinstim ; asemenea , ca voia lui Dumnezeu este ca , dupa ce se vor fi vindecat , sa traiasca in cainta , fiind astfel bineplacuti Lui si nadajduind in El cu tarie ca-i va mantui . Caci , daca o data vindecati nu vor duce o viata duhovniceasca , in frica de Dumnezeu si pazind poruncile Lui ca niste crestini adevarati si purtand cu statornicie numele lui Hristos , vindecarea pentru care s-au rugat cu lacrimi de deznadejde nu le va fi de nici un folos .
Sfantul facator de minuni din Eghina , tamaduind trupul bolnav si scotand demoni , le cere celor tamaduiti sa se caiasca si sa devina imbunatatiti . Altfel , spune Parintele , mai bine le era sa nu se fi vindecat , ci sa fi indurat mai departe boala si suferintele ei grele si sa fi fost mai departe chinuiti de demoni si chiar moartea ar fi fost mai buna decat sanatatea care le da din nou voie sa pacatuiasca . Aceasta , pentru ca vor fi osanditi pe vecie , Il vor pierde pe Hristos si toate negraitele Sale bunatati . Din aceasta pricina multi nici nu se vindeca , fiindca Dumnezeu stie ca boala ii opreste de la pacate , iar prin durerile trupului si asteptand cu rabdare izbavirea dobandesc vesnicia .